Independenta Financiara este cel mai important capitol al evolutiei unei persoane pentru ca este UNEALTA prin care oricine poate atinge Independenta.
Ca sa fii o fiinta libera trebuie sa ai o exprimare libera, nu trebuie sa subestimezi spiritul uman care e capabil de o libertate nemasurata.
Cat de bine ne cunoastem pe noi insine? Cati suntem constienti de posibilitatile noastre ? Ne-am descoperit adevaratele abilitati/ calitati ? Care este menirea pentru care am fost lasati pe pamant ?
Cousteau spunea: "Am imprumutat Pamantul pentru copiii nostri şi n-avem dreptul sa-i dezmostenim. Sa nu le lasam Infernul mostenire copiilor nostri! Sa le lasam VIATA!"
Sep 10
13
Toti avem amintiri din prima noastra zi de scoala, fie ca s-a petrecut in vechiul regim sau intr-unul mai nou, in scoli dotate cu computere sau in sali de clase neprimitoare, reci si intunecate.
Prima mea zi de scoala imi aduce in nari miros de petrosin de la pardoselile de lemn ale salii de clasa, si in fata ochilor o fetita emotionata, cu sortulet pepit apretat, cu guleras de dantela si doua codite legate cu doua pampoane albe ca niste crizanteme, de care mama era foaaaarte mandra!!! Aveam in brate un imens buchet de flori pentru o doamna deosebita care a fost invatatoarea mea timp de 4 ani. Pe banca ma astepta abecedarul pe care mana doamnei invatatoare pusese pentru mine o floricica, gest care mi s-a parut atunci, la 6 ani jumate, extraordinar! In rest, galagie, copii multi si atmosfera cam ca la gradinita doar ca sala de clasa mi se parea mult mai mare si mai rigida. Mai lipsita de personalitate…iar mirosul intepator de petrosin l-am dus cu mine acasa, in sortuletul pepit si chiar si in funditele mele, creatia mamei.
Sep 10
11
Marea este agitata de doua zile, parca vrea cu tot dinadinsul sa alunge si intarziatii turisti care insista sa ramana pironiti pe faleze….Se razbuna parca pe vara, ca a trecut prea repede, luand cu ea si ultimele raze de soare din sufletele noastre. Valuri inspumate, furioase, se sparg de diguri intr-o larma ametitoare, in timp ce resturi de cochilii de scoici impanzesc nisipul ud si deja rece.
Rafalele de vant aduc miros de toamna si smulg deja din copaci, frunze care nu mai au forta sa se tina de crengile lor. Timpul a zburat tot, nu se stie incotro.
Ca niciodata, ca-n niciun alt an, am impresia ca toamna s-a grabit prea tare sa vina, sa ne fure vara si sa ne taie pofta de viata. Dar poate ca sunt eu prea obosita si e doar o impresie de moment. In fond imi plac culorile toamnei, iar marea este unica cu valurile ei nervoase si fosnitoare.
Cu suierat de vant in urechi, auzind si glasul disperat al valurilor, astept o toamna diferita de toate celelalte toamne din viata mea, asa cum si vara a trecut atat de repede cum nu a mai trecut nicio alta vara din viata mea.
Instinctul imi spune ca schimbarile vor fi de bun augur. Pentru ca marea imi da puterea si energia de care am nevoie.
Si pentru ca timpul nu mai are rabdare cu noi….

Eu una m-am saturat de incompetenti, de inculti si de impostori. Ma irita la culme persoanele care fac greseli de ortografie, care nu stiu niciodata cand sa puna o cratima, ca sa nu mai zic de persoanele care fac greseli de exprimare. Sunt tot mai uimita de faptul, ca desi din ce in ce mai multi oameni devin absoloventi de studii superioare, nivelul de inteligenta e din ce in ce mai scazut….eu nu inteleg cum diploma poate servi drept carte de vizita atata vreme cat posesorul ei habar nu are sa se exprime corect! Chiar nu inteleg la ce-i foloseste lui sau celor din jur, faptul ca este detinatorul unui titlu universitar!!!
Cum e sa ai diplome peste diplome si sa nu stii nimic, sa fii idiot, sa faci ca lumea sa plece de langa tine de fiecare data cand deschizi gura….sau ca unii oameni sa nu-si doreasca sa te mai bage in seama dupa ce le-ai trimis un sms….Un simplu sms! (Dar un sms in care nicio cratima nu era la locul ei, nicio virgula nu marca intonatia…). Si sa nu intelegi de ce esti respins, ocolit sau marginalizat. Tu, care ai o diploma si te consideri inteligent pentru asta…nu poti sa intelegi….de ce oamenii fug de tine, de ce nu ai succes, de ce nu esti pe val si tu??!
Aug 10
25
Cum oare am putea reusi sa mai salvam din timpul nemilos care ne coordoneaza vietile fara sa ne acorde macar ragazul de a savura vreo primavara, sau vreo seara anume, sau poate o dimineata sau…. depinde ce vrem noi sa pastram mai mult sau sa prelungim, astfel incat ora sa nu mai treaca in 60 de minute si nici ziua in 24 de ore! Sa putem dilata timpul dupa bunul nostru plac, si sa oprim clipele din ceasornicul vietii pentru a le savura pe indelete!
Eu una as fi vrut ca week-end-ul trecut sa-l pot ingheta intr-o scurta vesnicie ca sa-mi pot racori canicula sufletului, sa-mi pot trai intr-o singura noapte vara toata si sa ma scald nestingherita in valurile inspumate ale pasiunii. Sa imi traiesc anotimpurile dupa cum vreau si dupa cum imi place, sa adorm si sa visez ca vesnicia tocmai s-a nascut si nu va mai fi nevoie sa-mi pun ceasul sa sune ca sa ajung la timp la serviciu… ca pot vedea cum soarele rasare din mare fara sa ma mai uit la ceas si ca pot nestingherita sa-mi prelungesc clipele de fericire pana la betie. Sau pana se face din nou vara.
Ca asa vreau eu….sa fie vara. Tot timpul. Dar timpul meu! Sa- l inchid intr-o clepsidra din care nisipul sa nu se termine niciodata. Fiindca mi-ar placea ca vesnicia intr-adevar sa se nasca intr-o buna zi. Si nu doar in visul meu.
Nu de alta, dar sa mai am si eu timp. Sa mai traiesc….Sa am anotimpurile mele, sa nu mai observ scurgerea nisipului din clepsidra.
Iar betia de fericire sa poata fi prelungita cat mai mult. Fara sa genereze mahmureala.
Aug 10
12
” Trebuie sa scriu. Pentru ca fulgerul e aproape si vad norii involburandu-se, iar eu trebuie sa trec prin ei. Trebuie sa scriu, pentru ca viata mea scurta se poate opri aici, acum, peste cateva zile…”
Pentru ca, luata de val, ma gandesc prea mult la viitor si uit sau aman, la fel ca foarte multi alti semeni, sa-mi traiesc prezentul.
Timpul nostru începe de fiecare data dimineata, odata cu o noua zi, cand buimaci inca, ne spalam rapid pe dinti, ne bem cafeaua si ne repezim sa intram in valtoarea vietii cotidiene, cu toata rutina ei, (dar si cu toata nebunia dintr-un trafic haotic, indurand canicula si disconfortul termic)….incercand sa ne atingem toate obiectivele pe care ni le-am propus pentru ziua respectiva in ceea ce priveste jobul (evident), caci altfel le reportam pentru a doua zi, pe principiul ca “si maine e o zi…”
Cand timpul alocat jobului tau s-a scurs….te grabesti din nou, spre casa de data asta, mananci ceva si parca iti vine deja sa te dedici somnului…..dar poate mai citesti ceva….mai iesi la o plimbare sau la o intalnire cu vreun prieten sau poate doar vizionezi un film, visand la vreo vacanta sau facand planuri “de viitor”.
|
|
|
|