Gabriel Liiceanu in cartea sa “Despre limita” afirma ca, “maladiile de destin sunt disfunctii ale libertatii in sfera posibilului, bazata pe o proasta cunoastere de sine. A fi liber inseamna in fond, sa fii sigur de tine, de posibilitatile tale, deoarece libertatea nu e altceva decat rezultatul educatiei in sfera posibilului.”

Am incheiat citatul dar sper ca am deschis o tema de reflectie:

Cat de bine ne cunoastem pe noi insine?

Cati suntem constienti de posibilitatile noastre ?

Ne-am descoperit adevaratele abilitati/ calitati ?

Care este menirea pentru care am fost lasati pe pamant ?

Educarea cunoasterii de sine reprezinta un proces dificil si depinde de fiecare individ in parte. Libertatea ne-a fost data tuturor. Absolut gratuit si fara sa o cerem. Asa, drept mostenire sau zestre… Ne-a fost data pur si simplu, fara sa  semnam pentru ea, fara sa incheiem vreun contract…. Atunci asta sa fie motivul pentru care multi dintre semenii nostrii nu au grija ei, o pierd, o abandoneaza, sau pur si simplu uita de ea ?!

Cine oare greseste mai mult atunci cand ne limiteaza libertatea ? Noi insine din necunoasterea aprofundata a propriei persoane sau societatea care incearca din rasputeri sa impuna reguli si norme, “trasee” stricte de urmat de la care nu trebuie sa “deviem” catusi de putin intrucat “nu mai suntem in rand cu lumea”?!

Adevarul este undeva la mijloc probabil, cert este ca multi semeni de-ai nostri, isi neglijeaza propriile persoane, nu se cunosc pe sine indeajuns, au renuntat la propria dezvoltare personala, se lasa ghidati de prejudecati si daca sunt intrebati de ce au ales sa faca un anumit lucru, raspunsul invariabil este « pentru ca asa e bine ». Pentru cine ??? Nu se stie….un bine asa « de ochii lumii », in niciun caz pentru ei insisi.

Cunoastem probabil fiecare dintre noi,  tineri derutati care termina liceul si fara sa stea prea mult pe ganduri se duc sa se inscrie la facultate. Asa din inertie, cu turma. De ce ? Ca asa trebuie. Este un traseu prestabilit. Multi isi dau seama ca au ales gresit, ca nu le place, ca nu pot face fata, dar raman pana la capat, fiindca abandonul, renuntarea sau schimbarea ar insemna sa « iasa din randul lumii ». Asa ca termina facultatea mai debusolati decat au inceput-o si sunt de fapt in acelasi stadiu de dezvoltare ca si la terminarea liceului, cu aceleasi perspective ca si atunci, doar cu o diploma in plus. Au pierdut cativa ani din viata, ani importanti in care puteau sa se descopere, sa invete ce este stima de sine, sa isi dezvolte abilitatile, sa-si cultive talentele sau pur si simplu sa castige bani. Sa devina independenti. Liberi sa poata alege singuri daca vor sau nu sa faca o facultate sau, mai important decat atat, CE facultate li se potriveste cu adevarat.

Nu ma refer la tinerii care-si urmeaza visele, care stiu exact ce le place, ce vor sa faca si ce-si doresc sa devina. Ca mai sunt si astfel de tineri. Dar acestia si-au centrat educatia pe autocunoastere, au fost sprijiniti si incurajati sa se exprime liber, sa gandeasca liber, sa poata emite singuri idei si opinii. Viitori oameni de succes.

Dar ce ne facem cu restul ? Cu turma ?

Articole Asemanatoare:

• Tinteste cat mai sus!
• Succesul si propria libertate
• Suntem fiinte libere?
• Libertatea de a trai prezentul
• Dor de libertate

Tags: dezvoltare, dezvoltare personala, educatie, liber, Libertate, perspective, spirit liber, succes

Fii la curent cu noutatile!
Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la:
Newsletter Twitter Facebook RSS

Articol postat pe 23/05/2010 la 10:51. Daca ti-a placut acest articol iti recomand sa te abonezi prin RSS 2.0. Poti Adauga un comentariu sau trackback de la site-ul tau.

Articol publicat in Fiinta Libera de Ramona 2 Comentarii